ce ușor s-a așezat oboseala
pe sufletul tău
unde machiajul
se aplică atât de greu
și se vede atât de bine;

și ce ușor
arată raiul
privirea ta,
parcă-i un cântec,
ce-n cale s-aține;

ce ușor este praful,
la fel pretutindeni,
ca noi,
două particule,
mereu invizibile,
câteodată vecine