timpul se crapă
discret cât să-l auzi
îți face loc în burta lui generoasă
ieși din prezent în halat și pantofi de stradă
dar ce contează?!
oricum unde intri nu e nimeni (prea) cunoscut
să te arate cu degetul
să-ți ceara socoteală
să te someze fixându-ți termene
amintindu-ți cât de lamentabil ai fost
atunci ultima dată când
a trebuit să alegi și
ai făcut-o atât de neinspirat
când ajungi
optezi să nu te consternezi câtuși de puțin
doar să exiști
îți adaptezi simțurile noii realități intrauterine
mângâi tristețea ca pe un animal de companie benign
fără niciun fel de veleități acaparatoare
nici puțină solitudine nu strică
nu se știe nicodată ce poate germina
de aici vezi buclele timpului și doar curios te întrebi
ce/ cum o mai fi pe afară
într-un final o fi ningând??!!
îți așezi inima la locul potrivit și
îți spui ce estetic bate ea așa ieșită din celălalt timp
ancorezi și te gândești ce frumos
aproape perfect
ar fi
acum
să te și îndrăgostești
ești deocamdată venetic pe aici dar
simți
miroși
ești sigur că în sfârșit
îți vei construi arca la care de mult visezi