S-au dus speranțele pe copcă,
peștele cel mare
te îmbărbătează să reușești
scăpând printre degete norocul.

S-a schimbat lumea,
s-au supralicitat multe noutăți,
le folosim tot mai des
ca un panaceu.
Învățăm limbaje noi,
ne împiedicăm în rostirea cuvintelor.

Din tolba de pescar
cad ploi desfășurate peste ape,
peștii urcă în amonte pe râu
un curcubeu de lumină.

Devenim umbre de copaci înfloriți
care îmbrățișează femeile,
se creează pentru fiecare o formă perfectă
în care ne întrupăm.