Iubito, vino, e noaptea nemuririi,
Și-ti lasă lângă patul meu papucii,
Căci picură-n fereastră colindele iubirii
Și-arama frunzelor pe fruntea crucii.

Iubito, vino, căci noaptea arde-n sobă
Pagini de dor și lacrimi ofilite,
Cu gura somnoroasă mă țin încă de vorbă,
In așteptarea cu ploapele-amorțite.

Îți simt parfumul și nașterea târzie,
Surâsul din icoană ți-au anunțat venitul,
Și pana mea doinește în vals de poezie,
Inobilând pe fruntea mea argintul.

Simt palma pe obrajii nopții mele
Și trupul tău timid cum se-nfioară,
Tu căzătoarea mea femeie dintre stele
Ai ochii dragi înlăcrimați de-o vară.

Pe gura mea simt falduri de petale,
Înmiresmate, vii, ce-mi dăruie sărutul,
Pierduți între dorințe ireale,
In mângâieri se naște începutul.