Un avion zbura sub un porumbel.
De ce?
Nu mai era nimeni ca el.
255 de oameni au aceeași senzație.
Poate fi foame, frică sau doar
Dor.
Eu am fost de multe ori sub porumbei
Fără să-mi fie frică.
Singura dată într-un avion
Am simțit că nu am nici un număr.
Am văzut o literă pe biletul meu:
O
Era o parte din tine...
Știi, Siberia e foarte frumoasă
Dar e mai pustie decât Marte
Și totuși cred că aici locuiește Albă ca Zăpada.
Aș fi vrut să arunc o bilă de gheață
Către toți porumbeii de deasupra mea
Dar ei erau deja în farfuriile celorlalți 254.
Totul a fost foarte lin
Simt și acum gustul pâinii prăjite
În limba chineză.
Știi, la plecare câinele tău avea o lacrimă
Bicicleta mea, locul unde-i placea să se scarpine
Nu avea să îl mai viziteze.
Toți oamenii aveau bagaje de mână
Iar eu atârnam de un zâmbet fără regrete.
Deci, nu am lumină, nu-mi pasă,
Nu înțeleg nimic,
Vreau acasă!
Și totuși știu că mă lupt
Că viața parcă iese din trup.
Cu o poezie suntem cu toții datori,
Eu vreau să trăiesc de mii de ori,
Dar nu știu pentru cine.
Aștept mărțișorul ce ți l-am păstrat
Să moară, atunci,
Voi fi împăcat!
Și totuși un lucru eu nu am uitat,
Biletul e poate la gunoi
Dar porumbeii sunt sub avioane,
Siberia nu doarme
Iar 0 e cifra ce mă făcea să trăiesc........
OOOOOOOOOOOOOO(de la ou).