E liniștea-aceasta
dinaintea deschiderii Cerurilor,
a-ntoarcerii Iordanului spre izvoare;
de s-ar întoarce și lumea
spre Tine, Doamne!
poate n-am mai umbla orfani prin viață,
rătăciți printre-atâtea zădărnicii;
e liniștea-aceasta în care s-ar auzi
din nou glasul Tatălui,
de n-am fi tras o noapte peste noi;
Ce bine că vii s-aprinzi mereu Lumina,
știind că încă suntem niște copii
și ni-i frică, Doamne, pe-ntuneric!