o dimineață de copil îmi scaldă lăuntrele amintirii
captiv în Ieri făuresc cruciulițe de gheață
le lipesc brațele de Hristos cu ceară rugăciunea țâșnește
Dumnezeu o mângâie și o ține în brațele Lui,
copilă a nimănui

pe când ni se despicau copitele în aripi fugeam în văzduh
ploua albastru și ni se micșorau degetele de scribere
emoția de ninsoare șuguia cu apa
busuioc stingea setea de divinitate
șuguiam cu tine să fie cald