în prima zi lumea sta cu fața spre cer
îi picau în gură resturi de sfinți pilule euforice
soarele devenise pământean
croia buzunare din pieptul oamenilor
intra soldat la prima instrucție ieșea general
cu inimile făcute bulgări

a doua zi cei rămași fără inimi făceau altele
din cuvinte
și un buzunar mai larg să le-ncapă pe toate

abia a treia zi se întâmpla minunea
inimile mici scăpate printre cusături
se întrupau în hiene
în vulpi
în rechini
sau în iepuri fricosi înghițindu-și propria umbră
cum își înghit nebunii voma

în colonii de lilieci
orbi și surzi
având radare inflamate peste igrasia peșterii


după senzorialul magic trei zile fără nopți

multe inimi scăpate dintr-un buzunar luminos
nu găsesc altceva mai bun
decât ce sunt