vânez dorințe
care fug disperate
ne paște căutarea
sinelui
printre ruine de
vise
pe o uliță de soare
raza speranței alunecă
ruptă
ne mușcăm cu cuvinte
până la sânge
iepurii durerii
se ascund în scorburi
de vânt
bârfele ne catapultează
în gura lumii
unde ne mestecă
dinți cariați
lovitura sub centură
zdrobește intestinele
noaptea
ca o perdea trasă
peste conștiință
încălțările timpului mă
calcă pe nervi
orizontul deschis se închide
ca un magazin falimentar.