Paradoxul realității
realitatea
e ceea ce nu se vede
și totuși este
e ceea ce se vede
(lucruri, natură, construcții)
și totuși nu există

Paradoxul succesului
succesul e cu atât mai mare
cu cât s-a sprijinit, a urcat
pe insuccese
din ce în ce mai mari

Paradoxul înfrângerii
cu cât un om
e înfrânt de mai multe ori
cu atât își dorește
mai mult
victoria

Paradoxul idealurilor
cu cât ai mai multe idealuri
cu atât nu atingi
niciunul
fiindcă fiecare ideal
te trage în direcții diferite
și îți irosești în van
eforturile.

***

Paradoxul inteligenței
cu cât ești mai inteligent
cu atât te apropii
de nebunie
și inteligența și nebunia
au în miezul lor
genialitatea
însă nebunul
în sens negativ
iar inteligentul
în sens pozitiv
psihicul
e atât de solicitat
în ambele cazuri
încât un singur imbold
îl poate arunca definitiv
în genune

Atât în cazul nebunului
cât și în cazul inteligentului
gândurilor li se acordă o importanță majoră
iar corpului una insignifiantă, derizorie.