Dacă ai știi cum secundele trec
prin trupuri, în cer, spre astrele stinse
demult, tare demult, când ochii
vedeau dincolo de negura nopții
nimfe în undele izvoarelor limpezi

dacă ai știi cum lutul străvechi
prinde în lanțuri emoții și vise,
cum aripi stau frânte pe margini de oră
pe rugul mândriei aprinse

Dacă ai știi cuvintele cum dor
cum smulg bucăți din suflet și le transformă
în stropi de cenușă arzând între gene

ai uita cum să numeri ani și decenii
ai știi cum să-mparți lumea în doi.