să plouă ruga lin în lumânare
fiirii tale ce e tot pământă
deși în ochi îți văd un drum de sfântă;
spre Luntrea ta e doar o amânare

priveliștea de tine mă încântă
și cărnurile noastre sunt amnare,
sunt tot ce a ta inimă nu are
și-s gând ce-n dimineață te frământă

paiangul țese clipe nemiloase
și-i tot mai des prezent al noastru Când
și Cât din el am obținut foloase

un foc de iele-n pielea ta mai vând
și liră scot din ale tale oase
un singur dor de a mai fi având