mâncat ca de carii
sufletul meu răspunde
n-ai, băiete, atâtea secunde
pe câte-s pe avarii

dar tot, cu fleanca stinsă-n bot
clipe rumeg,
pe-afară-i umed
nasol,
dar tot voiam s-o pun de un rasol
de cuvinte
să se zvinte-n așezăminte
miniculoarea gri,
până ce vinul s-a oți
și-s patrupede
la mine repede

cunosc toate ale tale coituri
cu inima prinsă-n panseluțe de hoituri,
mi-aduc aminte
miriapode de cuvinte
și spre a te tachina
am vărsat iar strachina