unde moartea mai avea puțin
și murea de foame
în plasa albastră de rafie agățată în cuier
cu mulți ani în urmă
de o mână de femeie

bineînțeles că după un timp au început să-mi apară în minte
tot felul de înălțimi dubioase
fereastra de la balcon avea trei rânduri de dinți
rânjea înspre mine cu o veselie de nedescris
și mă poftea să ies în decor
ca un astronaut pe lună

m-am ridicat cu o jumătate de gură
dintr-o jumătate de ceașcă
cafeaua a început să-mi curgă tot mai fierbinte printre dinți
tu râdeai isteric într-un colț al ziarului de scandal
și aveai gleznele atât de lungi
încât am uitat de toată înălțimea
și am ieșit să plimb câinele metis
într-o lesă care oricum
nu mă asculta niciodată