copil fiind, tot am iubit femeia
aceea, cu o dragoste păgână
ea ca pe-un frățior mă ia de mână
eu simt adânc neliniștea aceea.
a nins și zorii cei de zi se-ngână
tu încă-mi ești prin lume dumnezeea
eu te iubesc ca prostul cu ideea
doar amintirea ta o să rămână.
de-acum odaia m-a cuprins cu brațe
singurătatea-n mine tot colindă
și n-am răgaz de fluture în mațe.
în viață-am mers pe calea ocolindă
dar demoni stau la ușă, să mă-nhațe
ca la o moarte-am astupat oglindă