Dacă mi-ai da mai mult decât aș cere
Dar nu mi-ai da nimic din ce-am dorit
Poți să-mi oferi a lumii-ntregi avere
Că n-am să fiu vreodată fericit

Dacă mi-ai da și soarele și luna
Dar nu mi-ai da îmbrățișarea ta
Păstrează-ți-le pentru totdeauna
Fiindcă pe mine nu m-ar lumina

Dacă mi-ai da izvorul cristalin
Care țâșnește-n vale printre pietre
Și nu mi-ai da să mângâi al tău sân
Mai bine-aș prefera să mor de sete

Dacă mi-ai da poiana din zăvoi
Cea plină de miresme-mbătătoare
Și nu mi-ai da a tale buze moi
M-aș usca, precum iasca, din picioare

Dacă mi-ai grămezi de aur pline
Ca să fiu eu printre cei mai bogați
Și n-ai fi toată viața lângă mine
Sigur m-aș număra printre ratați

Deoarece eu mă hrănesc cu vise
De când mă știu și-n fiecare zi
Că visele nu pot fi interzise
Și fără ele n-aș putea trăi

Pentru că visul fără de-mplinire
Se-aseamănă cu-n paradis pierdut
Iar viața nu-i decât o amăgire
Atunci când n-o trăiești cum ai fi vrut