mă încălzesc la flacăra autorului necunoscut, un schelet din primul text mondial, adulmec coroanele de flori presărate peste steaua lui de piatră, boul din Popeye sau taurul romantic, neatent la incendiul marelui critic, la flama din obraji, la focul din ghena de gunoi, toate astea fiindu-mi pionezele cu care m-au fixat pe tabla inspectorului semantic.
se indică acest ritual de purificare a timpului atunci când respiri ultimele silabe pentru a ruga vântul necontrolat din cuvintele arhivate să spună ceva despre plămânii din cap, plămânii din ficat, bujorii din piept.
cuprinde-le cu o tandrețe de leu de pază pentru prințesa-fecioară din liniștea noastră.