Consumatorii mei de vieți amare,
Ce zburați în stoluri călătoare
Și aprindeți candele strălucitoare,
Focul vostru, acum, nu mă mai doare.

Căldura lui îmi pârjoleste numai calea,
Transformând în aburi toată marea,
Măcinându-mi coșmarurile și jalea
Ce îmi otrăvesc oasele și starea.

Sufletul înecat în texte literare,
Ma privește, apoi se uită-n zare
Și oftează când pe retină îmi apare,
Proiectate imagini albe călătoare.

Și ca un nebun cu visele gregare,
Dar cu zeci de idealuri solitare,
Ma alătur vouă, dar în așteptare,
Consumatorii mei de vieți amare.

21.01.2016 de Iosob Gabriel-Alin