de ochii tăi în lacrimi nu mă satur,
privindu-i, gheața-n mine sângerează
din soare-n brațe cum ai strânge-o rază
și crește-n mine Timpul, sceleratul.
o paradigmă ieftină e-n frază
zdrobindu-se de-a gurilor palatul
și prin văzduh tot umblă-n lung și-n latul
un cancer ce-a născut o metastază.
o vorbă în oglindă se desface,
cuvânt ce are-n forul lui cerutul,
alimentat la energii de pace.
am pus pe chipul tău privirii cnutul
și Vocea ce se-apropie, rapace
să ne fărâme pân' la moarte lutul

de mor, tu singură-ai privi la tin' cu ură
desigur, tot cu jumătate de măsură...
în măsurarea vremii, dobitoace
se nasc aiurea, ies de prin găoace
să te măsoare cu priviri tiptile
de ești cu mintea-n scaun cu rotile