Da așa-i noaptea la noi, numai spaime și tremur
sunt o femeie a întunericului
abia dacă suport să pui palma pe mine
dragă, firul ăla s-a dus, caută altul
sau dă acul să ți-l înfig între coaste
am auzit că ajută asta
un fel de acupunctură
printre atâtea bărbi și stresați inutil, iată am venit
și noi cu povestea noastră de dragoste șifonată
arunc-o la coș
toate poveștile astea nu mai valorează nimic acum
cică oamenii nu au voie să fie orbi
ar fi orbi în fața propriei vieți
nu sunt de acord,
sunt atâția roboți,
ce aiurea, o rochie de șifon,
o rază de lumină
n-aș putea avea altfel
au rămas toate manechinele goale,
așteaptă milă.