aș vrea să tac aceste vorbe goale
dar viermele rostirii nu mă lasă
odat' ce-n vremuri i-am căzut în plasă
de capul meu se sparg acuma oale

de-s clipe demiurge, tot nu-mi pasă
iubito, vin' cu farmecele tale
s-aprind sonetu-n roșu de petale
pe-obraz să curgă-o lacrimă-n grimasă

dar ochiul minții tale-a ger miroase
deși ca apa-n tine-s ca vărsat
și mi-au ieșit încheieturi din oase

călcând prin duh cu mersul apăsat
sunt suferind de timp în seci angoase
puțin și sânul tău de e lăsat