SPAIMÃ


Încă o spaimă se apropie de mine
cu sabia ridicată,
gata să-și sacrifice inocența
pentru pierderea ce aș putea să-i fiu.
Sărmana spaimă rămasă fără sângele meu,
fără mine ca subiect al existenței sale,
credincioasă numai mie, biet surogat,
deodată cu mine va dispărea,
așa că mă privește mută
împreună cu suratele ei
și nu mă salvează din acest fluviu
în care nu-s vreun eveniment!