Scuze pentru protecție
n-am știut că odată cu scutul meu te scutesc și de
libertatea de a încerca și de a greși
în fond greutățile ridicate de tine îți dezvoltă musculatura
niciun doctor nu m-a învățat să te expulzez din placenta mentală
cum să te las să adormi cu frica pe tine
n-am crezut că fără armura mea ai rămâne descoperit dar
fără curajul de a mai descoperi
caninii altor câini ce te apără știrbesc
instinctul tău de apărare

scuze pentru întăriri
n-am știut că odată cu ele îți întăresc și
impresia slăbiciunii tale
în fond subiectivitatea umană e un fapt obiectiv
niciun artist nu m-a învățat să îți spun să pictezi liber
cum să te las să alegi pastelul în locul nuanțelor tari
n-am crezut că vorbele prea hotărâte vor hotărî
să înăbușe glasul celor tremurânde
pumnalul îngroapă nesiguranța
mai adânc în ființă

scuze pentru scuze
n-am știut că odată cu acceptarea lor devine inacceptabil
să mai învinovățești pe altcineva în afară de tine
în fond acceptarea de sine nu se acceptă prin alții
niciun înțelept nu m-a învățat decât că adevărul te va elibera
cum să te las să te întrebi ce cantitate de adevăr e necesară
n-am crezut că deznodământul scuzelor mele ar reda
expozițiunea acuzelor tale
romanul cel mai personal se scrie la urmă dar
la persoana întâi

scuze pentru viață
n-am știut că odată cu posibilitățile incerte îți pot promite doar
certitudinea morții
în fond nemurirea nu e a mea să ți-o ofer
niciun croitor nu m-a învățat cum să-ți îmbrac sufletul
cum să te las să ți-l sufleci până la coate
n-am crezut că scânteia lui nu s-a ridicat din flacăra mea ci a coborât
din înaltul ceresc
eternitatea seninului din înalt se vede la
sfârșitul obscurului din adânc