Uneori, în lipsă de zăpadă
Sau de apă inghețată
Ne luăm un frigider cu congelator
În care băgăm căldura viselor.
Și patinăm
Pe gheața de freon
Până când vreun ganglion
Cancerigen ne oprește
Și ne dă de veste
Că trebuie să nu mai visăm,
Ci să incercăm să ne vindecăm!
Și mergem la doctor
Care, răbdator,
Ne tratează de iluzia viselor!
Cancerul a dispărut
Dar in locul lui au apărut
Deziluziile. Este un nou început
A căutării fără de sfârșit
A iluziei de a fi fericit!