așadar norocul ți-a surâs?
cartea s-a ascuns temătoare sub brațul meu
încercând să scape de tumultul străzii

norocul și-l face omul cu mâna lui
parcă așa spune vorba aceea veche de când lumea
dar cine își mai aduce aminte de ce spune lumea

eu eram omul carte ascunzându-mă de mine însumi
departe de rătăcirea acestei lumi și de pustiirea cuvântului
despărțind ca o punte trecutul fără urmă de viitorul fără umbră