ce nu se poate stinge cu ochii
alunecă-n Lumină
sub pleoape întunericul e acasă

sorbeam cafeaua târzie
nu puneam virgulă între mine și tine
lumenii strângerii în brațe
sub pixeli ne încadrau în aceeași ramă

popa șovăia
noi n-am zis nici da nici ba
nelogodiți alergam printr-o viață împreună
ne zornăia în suflete Lumina
ochii ne suiau până-n pântecul dimineții
ziua țâșnea de sub ceață

și-acum se mai povestește basmul
unirii prin iubire
basmul stă atârnat în desagă
la ivirea noastră
popa zdruncină păhărelul spre gură
toridele grade ale licorii
îi varsă vara în mațe