Fiecare moarte își are obârșia într-o naștere
spunea o bunicuță răvășită
cu ochii adânc înfipți în orbite.

Draga mea, nu vreau să gândești la fel
chiar dacă adevărul nu poate fi neglijat,
se acoperă cu cenușă întâmplările prin care am trecut
și ne încurajăm că-n viitor o să fie bine.

Azi nu știm, poate fi totul o minciună
pe care n-o putem preveni.
Înlăuntrul nostru răscolesc păcatele moștenite
și cine cunoaște cum se conjugă cu hazardul?

Tu nu mă lăsa în pustiu
aruncându-mi cu nisip în ochi
când bate vântul îndoielii.