bătrânul curat ne zicea:
"hai veniți la un pahar de vin"
până ni se învinețeau urechile
de șoaptele învățături din el
pentru că noi, tinerii, cântam
marea muzică din sufletul lui
prinși pe o frânghie de ocară
ca în gheara de porumbei chipeși
undeva prin volieră lângă castron
eram apărați de ciori și șoimi
dar niciodată liberi de oameni
de aceea căutam să mergem treji
pentru a-i citi pe buze greșelile
până limbile ne deveneau armăsari
și bătrânul întinerea aruncând lasoul
paharele rămâneau totdeauna goale