pot ierta că mă crezi naivă dar
nu-mi turna dimineți cu aromă de vină
când vii să-mpărțim soarele
la micul dejun e viață fără cocon de iluzie știu bine câte tranșee brăzdează
bucata de pâine mucegăită (muncă de rob a plătit-o la negru)
de când împărtășirea ni s-a scurs printre degete
flămânzenia crește
năuci gravităm în jurul prăzii admirăm aproapelui caninii
mai lungi decât gândul de-a fii bărbat sau femeie
caninii sunt semnul vampirismului de castă
mai mult bărbat în care atingerile și-au pierdut curburile
dulceața
de ce nu mult mai femeie asprește în sâni
alăptarea cu stele nu pare să te încânte prea mult cum se schimbă
balanța
prioritățile
tandrețea e doar un sentiment golit de miez în care doar pustiul vorbește
când surzești în cel de-al treilea cântec de cocoș
nimic nu vibrează vidul știe cum să respire în tine
sub ziduri de energie

mai mult decât pentru o noapte de dragoste perfectă
sau decât pentru viața pruncului nenăscut încă

te-ai rugat fără ochi să te simți rotund
nici un cadavru în spate să nu rânjească la tine
moartea să desfacă magia până la capăt
în sorbul galactic din vintre lacrima să treacă dincolo de apă
roșu să cânte doar viața
nu mă lepăd de tine părinte dar aș vrea să nu mai aud țipătul pruncilor
ieslea e goală magii sunt la-nchisoare sub suspiciunea de trafic cu astre
lumina se teme să mai îmbrace candoare
boțită din pântec de trădare și crime zei de carton
care dau cep venelor noastre nu mai miră pe nimeni cât de departe părinte
cât de departe se merge
nerușinat ne toarnă visele-n pocale pentru orgiile de sâmbăta seara
oțetește sub cruce speranța
în pupilă nu mai încap cimitire plutoane de execuție
ciuperci atomice

aruncă urgent balastul nacela nu poate duce cariere de piatră
ca pe fluturi
alege
taie despărțit de curaj
bisturiul e șansa luminii
de-a se recunoaște în forme opace gravitația legată de tălpi
nu poate înfrânge văzduhul din aripi
oricât de mărunt ai toca
vina nici învelită în șerbet nu-mi alunecă-n gură

nu acuz umbra că-i rămân urme din mine pe brațe
ilegal când mă ajută
să mai traversez o veșnicie

doar pregătesc ștreangul de care atârn paiața burdușită
de ochi în care
nici un curcubeu nu s-a stins