ne mestecă păcatului dantură,
dorinței răsuflarea cea de carne
regate de-Adevăr să ne răstoarne,
Minciuna se încheagă în montură.
primind nămeți de vise prin lucarne,
zăpezi de șoapte-n lirică-aventură
din vorbă scoatem pieilor untură
și soților de drum le punem coarne

e plin de miere caldă-n Rai Izvorul;
de Măr suntem plini până-n prăsele
închid ferice ușă cu zăvorul.
în zori deschid spre lumile acele
cu muced alb pe tina grea covorul
și trag vârtos în cramă la măsele