Privesc cu verdele ochilor depărtările
ca o frunză soarele,
de multe ori privesc în gol
până se umple cu verde golul.

Tu privești cu albastrul ochilor în zare
până valurile mării devin albastre
cum privește o pasăre pământul.
În ochii noștri totul pare aproape
dar e numai o iluzie.

Imaginile intră unele în altele,
prind frumosul în chingile realului
și trecem ca pomii
de pe marginile drumurilor
prin anotimpuri de vis.