furtuni de cetere-n anestezie
s-au abătut pe clipa nărăvașă
eternitatea vorbei e fruntașă
din Cer să cearnă-ntruna poezie.
mumia de cuvinte-i ca în fașă
un prunc rostind silaba cea târzie
ce se coboară-ades în erezie,
eu trag pe mine-a somnului cămașă

odaia-i veșnicie de-nceputuri,
de spor în multe râsete și șag
din mațe-mi faci abia de primii fluturi.
de în carpete bivolii mai rag,
e ca de vis un ceas să te mai scuturi
să pot cu zeii pune rămășag