Sunt insulă în parte bântuită,
Și-s plin de amintiri ce se-ofilesc,
Tu-n lumea ta, iubită adormită,
În somnul tău acum te dojenesc.

Trezeste-te și ia din lada albastră,
E scris pe ea "Dorințe-Bucurii"
Ascunsă în odaia, ieri a noastră,
Între iubiri și vechi copilării.

Sunt două aripi dintr-un alt etern,
Din zboruri obosite mai cărunte,
Una-i din rai și alta din infern,
Târzii, păgâne, uneori și sfinte.

Aprinde-un foc cu ale mele vise,
Și-n el un dor de dragul tău să ardă,
Cu aripile dragostei deschise.
Poartă-mi pe buze sărutarea caldă...

Eu te aștept culcat pe-aceeași rană,
Ce ai lăsat-o-n înserata teamă,
Orgoliul a căzut cu-a mea coroană,
Mai repede, căci cerul mă blesteamă.