Spre gând de moarte cucuveaua țipă
în țintirim e-o fără raclă cruce
dar în nefi odată tot m-or duce
căci fac de traiul de coșmar risipă.

Secunda chipul tău în ochi mi-aduce
mi te aduc aminte fără clipă
zburai prin timp în veșnica aripă
sub tine iarna încă de străluce.

Odaia-i plânset de paiang prin vremuri
și vorba e-n a somnului tăcere
în zori să poți ca vocea să ți-o tremuri.

Culeg pe gura ta stropi de plăcere
de furtul meu prin vise te cutremuri
și mă tot ceri din minții lăicere.