joia când se deschid cerurile
îmi potrivesc ceasul după
un astru
scara vieții miroase a cetină
a fum colorat în albastru

din vitralii surâd secunde portocalii
ca un anotimp în primăverii
ce atâta zarvă pentru un câine alb
care mușcă din lună galbenul verii

orb de ai fi ai putea
întoarce mersul lumii cu o mână
și ți-ai culca obrazul rotund
pe o lună

în această joi nu se moare
nici nu se îndrăgostesc niciunii
agățați de toarta cerului
ne dăm în balansoar până pe alpi
iar caii lumii aleargă încontinuu nebunii