iertarea
stă în genunchi
la ușă
bucăți de cer
cad în lac
fără stele
moartea șterge
tot sângele
de pe dușumele
se sprijină
de umărul meu drept
o tâmplă fragilă
un cuvânt din deșert
arde
pe câmpia dimineții
purtai pe tâmplă
un semn roșu
îmi amintesc