totul a început de la apă
clocotind în ibricul roșu
clipind durerea din tine
aerul meu se rarefia aburit
pe masă ședea știrea zilei
ai zis să luăm fiecare
câte o bucată de zahăr
dulce a fost pacea limbilor
otrava se tăvălea pe hârtie
și era perfectă fără culoare
o folie de simțuri amuțite
apa dădea să inunde totul
se recompunea din ceai
lacrimi salive umori diverse
din supa de la urma nopții
lăsând doi supraviețuitori noetici
sugrumați de ștreanguri blânde