ți-așez o lacrimă pe-obraz, de veste
nețărmuirii în vecia care
se-așază-n noi, în năzuiri flecare
și infinitul e doar o poveste.
ci-n van la el tot omul cântec are
și în clepsidră treazul pur îmi este
ci trece peste valuri, maluri peste
și mândru nu se-ndrumă din cărare

e basmul fiecăruia pământ
ce varsă sânge-al său pe seci cuvinte
tu vii de prin aducere aminte
pășesc și zbor și iar din liră cânt

obsesii de idei în paradigmă,
se face ziuă, adâncind enigmă