în starea de umbră poți urma pe cine vrei
te condiționează doar empatia cu infinitul
tăcerea e doar un paiang ce înjură,
i s-au prins clipe printre dinții eternității
prepar repede o agheazmă de țuică să-i mai
sacrific durerea

jertfesc vecie în sanctuarul fecioarelor de hârtie
în atomul facerii se rătăcesc războaie
între x și y, nu-mi pasă
în zori îmi voi pune straie de popă și
voi pomeni neuronii morți la datorie din
această tranșee a vinului

de somn aseară îngerii picurară
peste mormintele cuvintelor mele
femeia mea o țineam în lațul iubirii
dumnezeu era-n odaie rara avis,
coborât din vis
îi făceam saltele de umbră de umblă
să ne facă-n îngheț județ, descheiat la divinitate