am să declar negreșit ziua ventilatoarelor
nu fac altceva decât să te ia pe sus să te ia de urechi
să te prindă de degete să-ți facă părul de gorgonă
să te rotească în sensul acelor de ceasornic
într-o nemulțumire zgomotoasă și graseiată
te scot din tine într-o octavă de sunete ruginite prăfuite
și te tot duc în țara farfuriilor zburătoare gânduri
dispersează lumini orbitale se ciocnesc de parapeți celești
se descompun în aceste câteva rânduri albe pe hârtia unei nopți
nevoită să le înghită ușor cu apa unei lacrimi reci
ca pe niște pastile de adormit singurătatea
amfitrioana sufletelor fără pereche