cerul nu mai este
albastru pentru mine
și scorojită,
ziua îmbătrânește,

mușcată de ger;

din colivia stricată
zboară cuvinte,
tu, tv prozelită,
te uiți cum calm ne vorbește

un tânăr azer;

nu-ți pasă, nicio veste
doar două trenuri
trecutul, viitorul
și câțiva mărăcini

în bariera de fier

condotier de week-end,
plec să vânez iar
umbra din umbra ta,

când bariera se va înălța
și fiecare se va urni
încet, cu lumea sa

pe sub bariera ce se ridică