Satul cu casele joase, deșirate,
au porțile deschise la alte orizonturi,
sub norii de ploaie, acoperișurile argintii
se-nclină obosite spre sud.

Undeva pe la mijloc
o școală cu copii zburdalnici la joacă
pe un teren cu pomi pe laturi ce pare al lor.
Stau și privesc din amintiri
cum totul se topește într-o legendă nouă.

O, și împreună cu gălăgioasele păsări
cu zborul frânt prin gânduri,
cu fluturi colorați peste florile câmpiei
ierburile coapte îți sărută gleznele subțiri.

Iubito, să alergăm la fântâna cu ciutură
sub cumpăna ei să ne răcorim frunțile,
să străbatem arșița uscată a amiezii
până la satul cu casele deșirate
unde viețile oamenilor intră-n poveste,
o împărtășanie la fiecare sărbătoare
îi smulge din păcat.