mă vând interior, sunt propriul Iudă,
pe pajiștea-mi cu pâine crește grâna
întind în mal de vremuri grele mâna
dar mă aleg cu temeri, vis de ciudă.
e-n mijloc a slăvirii săptămâna
și haina mea de lacrima-ți e udă
pe ochii tăi eternitatea-i nudă,
dar Măseluță-abia îți este zâna

ci în romanțe de albastru-i cerul
pe lângă tine eu mă simt bătrân,
o mlaștină-adormită de tot gerul.
iar Voci le mătur cu-al veciei târn
din zări tot vine-al zilei mesagerul,
de plânsul tău în clipa grea atârn