Un câine stă și meditează
Doar dealurile ude îl privesc.
Nimic nu vine și nu pleacă
Eu aș putea acum să-l însoțesc...
O baltă verde, primitoare
Mă îndeamnă să-i dezleg propriul mister
Ai ochii verzi și era toamnă,
Și pe atunci zburam spre cer!.
Cad mii de fulgi, zăpada râde
Nu mai sunt pietre dezbrăcate.
Aveam prosop, pleopele ude
Și numai vise spuse-n șoapte.
O gheață surdă se coboară
Fără ca vulturii să tacă,
Aș vrea mereu să fie vară
Dar tot ce-aud e glas de vacă...
Un diamant descoperit
Te poate face să te întrebi,
Dacă degeaba ai trăit
Dar iarba crește, tu observi?