în futuna inimii tale m-am regăsit poet
Fortuna dănțuia-ntr-un cântec desuet,
lua-o-ar focul
era miriște de gânduri în tot locul;
adulat
crezul nostru e viu și curat, urlat
cu tină și puțină tămâie
ori apă plată-n miasm de lămâie
credulă
în a vieții rămase pendulă;
în lăuntrul tău de nea
credeam tot ce se cuvenea
credeam vinul, neînfrățit cu puținul
din hristos vărsam sânge râu
și era pâine în zvoană de grâu