COMETA

Vis diafan de aburi, rătăcitor prin roua aștrilor,
cu cap de stâncă înspăimântătoare și monștri morți de gheață,
plutind armonic la marginea visului lor
precum o pană smulsă din aripi de Arhanghel,
precum o mătură de raze
ruptă din surplusul harfelor cosmice
ori farul unui automobil cosmic,
raze topindu-se într-o hiperbolă alb-albastră
din zborul unor colibri dinamici
care-și feresc aurul evanescent al cozii
de viforul tăcut al vântului solar.
La urma urmei, tu nici n-ai fost vreodată altceva
decât o coamă cosmică, ades spectaculoasă,
o prizonieră cu dans eliptic jur-împrejur de Soare,
menită a semnala spre Terra, când și când,
ciudate evenimente triste, nedorite,
de care multă lume știm că se va teme.