GENEZÃ

Nemărginirea din cosmos mai păstrează urmele facerii noastre,
când ea născu omenirea într-o ceață de sânge selenar,
când fiecare stea gemea cu strigăt de lumini născându-ne,
când Terra se rostogolea cu vaiete de vulcani
și sânge de lavă prin albiturile Căii Lactee.
Oricum, lăudată în veci fie nașterea noastră din focul ceresc
lăudată în tot infinitul să fie (și lăudată va fi ) -
fierbintea ofrandă a vieții mărețe,
ieșită spontan din cutremurarea luminii,
din ruperea apelor cosmice,
fără să-i fie teamă de zeii olimpici surprinși
care, începând ei înșiși cumplit să se teamă,
s-au ascuns timorați în legende ori în trupuri firave de oameni,
Iar noi, cam de-atunci, am devenit în locul lor zei !