ATÂTEA ASTRE...

Atâtea astre pentru atât de puțini oameni !?
Atâta cosmos pentru mine ?? ! Dar cine sunt eu ? și de ce ?
Prea mare atenție mi-a dat Dumnezeul Universului creându-mă...
Prea mare onoare plasându-mă în inima acestui cosmos măreț
al cărui centru văd că, oriunde merg, sunt, totuși, eu sau... așa mi se pare !
M-a onorat fără să-mi ceară nimic, decât să-I urmez legile
care, toate, toate, sunt în favoarea mea !...
Infinitul trebuie să-l simt prin golul stelelor,
pe care golurile sufletului meu adesea nu-l poate pricepe;
nici muzica sferelor nu pot prea des s-o disting,
deși este un murmur continuu de orgă astrală,
discret auzit doar de lacrimile ochilor noștri,
numai dacă izvorăsc din iubire
ori când amurgul de rubine și aur curge domol
și în flăcări cuminți
spre zările dulci ce ne-atrag magnetic spre misteriosul apus...