Poate că-i straniu
și un pic nedrept
cum ne aleargă
primăveri în piept
în timp ce ninge trist,
ce ninge lin,
cu flori de întuneric
și măslin.

Poate că-i straniu
noaptea s-o deștept,
pădurile de leandri,
drumul drept,
să coborâm
în leagănele reci
și s-adormim în brațe
cu lilieci.

Poate că-i straniu
și un pic vetust
de firu-acesta verde
și îngust
să prindem și reprindem
înfrunziri,
să rezidim
din alte împânziri

atâtea vieți
ce nu ne-au cunoscut,
atâtea ierni
în care ne-a crescut
îngândurarea
și rămasul-bun,
poate că-i straniu
și nu știu să-ți spun...