Îmi ordonez gândurile
În bule de săpun și
Sunt gata să depun jurământ,
Că inspirația și cuvintele iar
Le-am găsit.
Vie cine-o veni,
În sânge-mi curg cuvinte libere
Ce trebuie domesticite
Ca pe niște scorpii ce scuipă venin
Și sunt gata să devină iar acide
Să curețe jegul și fețele
Cărților de joc perfide.
Full-house! scuipă în zare
Un brunet cal potcovit
Cu potcoave puse-n zenit.
Mă întreabă – unde ai fost?
Am venit, am fost plecat,
M-am refăcut.
Îl îmbrățișez - un pumnal
Și în țeastă i-l înfig.
Nu mai plec – pe frunte
Îl sărut și păru-i mângâi;
Îi dau în mâini o poză,
Își dă ochii peste cap:
Ai venit!
Sunt aici, nu mai pot să tac.